Am camera in perfecta ordine. O geometrie demna parcurge linia scaunelor, mochetei, mesei, urca pe draperie, coboara apoi pe peretele opus, se taraste pana la mine si-mi imprima o gratie a geometrei sprituale. Alt om! Unul demn! Ma mint in noul context, facand cu mana acel gest pe frunte – unul de usurare. Alt om! Ma mint frumos si imi dau seama ca am uitat sa ma mai caut. Ciudat, sa te cauti mereu in altcineva. Am uitat sa scurm in lume dupa mine. Brusc, parca matematica impusa ma scarbeste. Imi vine o idee! Ce-ar fi daca m-as caca in mijlocul camerei?! Chiar aici, pe mocheta asta noua. 110 lei a costat sa acopar podeaua cu mocheta. Sa ma cac pe ea nu m-ar costa nimic. Sublim gand! M-as caca pe mocheta si as trage scaunul in fata spectacolului de o inovatie frapanta, in fata intrusului de o geometrie variabila agasanta. Ba chiar as deschide o sticla de vin in cinstea reusitei mele. As sorbi din vin in timp ce intrusul aburind ar incepe sa prinda coaja. Asta m-ar zapaci! Asta m-ar face cu siguranta sa ma caut! Mereu auzeam: iti trebuie ceva nou in viata, ca sa te redescoperi. Ei bine, da! Asta m-ar zapaci! As incepe indata sa ma caut. As termina grabit cu vinul si-as porni sa ma gasesc. Doar as fi altul, nu? Un Flavius cu un cacat pe mocheta. Asta e! Ar trebui sa ma cac pe mocheta!